EPIC

Vroiam sa postez de mult despre un joc care imi mananca zilnic cateva ore in ultima vreme. Nu cere un pc demn de NASA , nu vrea bani lunar virati intr`un cont , nu se vrea “un joc cu story ” , de fapt nici nu are campanie single player ! In schimb iti ofera o experienta de milioane . Vorbesc despre joculetu` celor de la Stardock , Sins of a Solar Empire !

Imi tin cu greu in frau comentariile de genu : pfuai ce tare e ! e za best game ever ! daca nu il joci u suck cock ! Asa ca o sa imi aprind o tigara si o sa incerc sa descriu putin jocu` si feelingu` pe care il primesti intr`un pachet mic , fara glow excesiv ca o tarfa ieftina { da, aici ma refer la seria NFS si la Crysis ! }, fara efecte inutile si ireale ! And here it goes :

Pentru început, câteva cuvinte despre producatori: Ironclad Games, adica niste tipi care au lucrat la (tineti-va bine!) Rockstar, Barking-Dog (aia cu Homeworld: Cataclism)… Disney, Cartoon Network, TNT si Mattel Toti astia colaboreaza cu Stardock, care au facut Galactic Civilizations si majoritatea programelor care fac XP sa arate ca Vista .
Sins e un RTS cum nu s-a mai vazut, in space. Nu, nu poate fi comparat cu Homeworld.
E o strategie monstruoasa, cu o anvergura mult peste SupCom. Combina tot ce-i mai bun din RTS si TBS – adica iei decizii tip TBS în timp real.
Ai 3 rase, diferite ca design, dar care sunt facut dupa mentalitatea SupCom: alt skin, aceeasi functie.
Nu ai campanie, dar având în vedere gigantismul jocului nici n-aveau cum sa implementeze. La început e un cutscene care arata rapid ce si cum cu rasele, apoi te bagi într-un… sa zicem skirmish.
Îti alegi harta: o galaxie mica, medie, mare, random etc (generata pe loc), câteva harti oferite create de producatori sau îti creezi tu galaxia. Din câte mi-am dat seama, poti face zeci de sori, cu mii de planete.

Research tree-ul e absolut imens, împartit în mai multe categorii (military, civilian, fleet, artifact) si plin de optiuni care par marunte, dar care au exact efectul butterfly.
Sunt o gramada de detalii pe care nu le pot enumera, concepte luate din fizica, astronomie, politica sau SF – de la Gravity Veil pâna la colonii miniere, broadcast centres care raspândesc cultura ta, planete-capitala de tip Coruscant, pirati si vânatori de recompense, statii orbitale, tot felul de crucisatoare si fregate si nave de vânatoare.

M-am tot uitat pe forumuri zilele astea. În strainatate, toata lumea e în extaz în fata acestui joc si e convinsa ca e deja GOTY. În România, cârcotasii declara deja ca e “cel mai plictisitor din ultima vreme” sau pur si simplu “prost”. Comparatiile sunt facute cu Homeworld,
DAR
Sins e mai asemanator cu Europa Universalis. Se bazeaza pe construirea unui imperiu care se întinde pe zeci sau sute de planete, folosind barosul, economia sau diplomatia. Sau toate. Deci NU se bazeaza pe gâlceava în ceruri.
Românasii considera ca luptele sunt plictisitoare fata de Homeworld, pentru ca n-ai micromanagement – poti doar selecta niste tinte, evenutal folosesti abilitatile capital ships-urilor. Poti chiar sa nu te implici – selectezi strategia pe care o vor urma navele si ele se ocupa singure de lupta.
Cum naiba sa “micromanagezi” un joc de o asemenea dimensiune? Înca din betauri, când imperiul meu ajungea sa cuprinda vreo 20 de planete, ma confruntam cu batalii pe câte 6-7 fronturi simultan.
AI-ul e absolut genial. Poti sa te bazezi linistit pe ala propriu, care ia mereu deciziile cele mai bune – de la gestionarea bataliilor la amplasarea diverselor statii orbitale.
AI-ul inamic trimite flote diverse, carora le da diferite scopuri: într-un colt îti face praf statiile de cercetare si te lasa cu researchul în pom, în altul demoleaza asteroizii minieri, dincolo saboteaza o colonie… Doamne fereste sa trimiti flota de lânga o planeta în ajutorul altui sistem: AI-ul spioneaza si trimite repede câteva nave de asediu si niste fregate normale, bombardeaza planeta neajutorata si te trezesti cu un ditamai calul troian în mijlocul imperiului.

Piratii sunt o aditie deosebita. Cu ajutorul lor, poti sabota un imperiu inamic – dar si el pe tine. Trebuie sa fii tot timpul cu ochii pe “bursa piratereasca” si sa stabilesti recompense; mecanismul e simplu – ai un contor de X minute în care tu si dusmanii liciteaza. Cine are cel mai mare pret pe capul sau, e atacat. Trebuie sa jonglezi mereu cu banii si contorul – daca licitezi, nu-ti mai vezi banii înapoi, asa ca exista posibilitatea sa pompezi mii de credite si pâna la urma tot tu sa ti-o iei în freza.
Piratii folosesc diversiuni: o parte ataca resursele, o parte statiile orbitale, alta coloniile, asa ca trebuie minte brici si planificare pe termen lung ca sa îti ordonezi prioritatile si sa le respingi raidurile.
Superb e ca AI-ul stie cât sa se întinda. Daca se îngroasa gluma, se retrage în alt sistem. Uneori foloseste flote kamikaze, alteori tactici de gherila, se joaca de-a soarecele si pisica (tu fiind soarecele) si are si un mecanism de producere a nervilor: trimite mesaje malitioase, ironice, sau care te fac sa joci dupa cum vrea el! Am ramas masca când mi-a dat de înteles ca ia cu asalt planeta X, eu mi-am trimis trei sferturi de flota acolo, dar el mi-a atacat simultan doua planete din celalalt colt al hartii. Spre surprinderea mea, n-a mai repetat tactica în urmatoarele câteva ore – de unde se vede cu cât bun-simt l-au lucrat producatorii.
Bunul simt se întinde inclusiv la cerintele de sistem. Pe un P4 la 3 giga, 1 giga de rami si un 6600, îl rulez la 1280*1024 cu aproape totul la very high. Din câte am vazut, exista o problema cu driverele Nvidia si acest joc, deci pe viitor ne putem astepta la îmbunatatiri:) Detaliul este imens: vezi traficul suborbital la planete, luminile oraselor pe partea unde este noapte, planetele se rotesc, iar norii au propria lor circulatie, vezi aura stelelor si suprafata lor lichida, diversele marcaje de pe nave; poti da zoom pe cea mai mica nava (un fighter gen Star Wars) si zoom out sa vezi toata galaxia, iar backgroundurile sunt incredibil de frumoase. Producatorii zic ca distanta între doua planete e de 25 de MILIOANE de ori mai mare decât un fighter .

Bataliile sunt superbe. Dupa câteva ore de joc, când ai flote de sute de nave, pur si simplu stai si te uiti ca prostu’, e mai tare ca Star Wars si Babylon 5 la un loc.
Sunetul e iar de laudat. Muzica absolut superba, iar sunetele navelor si bataliilor sunt exact ce va asteptati. Replicile vorbite sunt partial extrase din filme SF, partial originale, si cu un voice-acting de bun-gust.
Interfata am lasat-o la desert: e formidabila. Intuitiva, fluenta, plina de explicatii, astfel ca mereu stii exact ce faci. Empire Tree-ul e o adaugire deosebita, e o coloana în partea stânga a ecranului care ofera, sub forma unor simboluri usor de retinut, toata informatia de care ai nevoie dintr-o privire, în stilul Explorerului din Windows. Habar n-am cum sa explic mai bine – ti se arata fiecare planeta, constructiile de pe orbita, flotele din zona ei, resursele, absolut tot ce tine de ea, ceea ce simplifica enorm selectarea si ordonarea atunci când ai orbita plina de nave si constructii.

Concluzie: Sins e un joc deosebit. Unii îl considera deja parintele unui nou gen de RTSuri. Nu are rival ca dimensiune. Ca adâncime strategica, rivalizeaza Europa Universalis – de fapt, e la acelasi nivel, dar mult mai accesibil. Merita încercat, macar daca va plac caftelile spatiale. Si fiind un joc Stardock, pe viitor vor veni o gramada de updateuri si expansionuri gratuite.

Revenirea !

Pt ca a trecut prea mult timp , m`am gandit sa revin cu o postare mai serioasa care sa acopere “gaura” cauzata de niste mici /  mari percutari prin padure. A aparut GTA 4. L`am jucat…l`am dezisntalat scarbit de experientza si am simtit nevoia de am clati botu` urgent cu un joc bun. Asa ca am reinstalat San Andreas-ul, care este si daca Rockstar v`a mai scoate capodopere ca GTA 4 cel mai bun joc al lor. Iote review :

Nu fac parte dintre aceia care s-au repezit sa isi cumpere un PlayStation 2 doar pentru a se juca GTA San Andreas atunci cand a aparut, adica in urma cu vreo opt luni si oricat de surprinzatoare mi s-a parut atunci decizia de a scoate un joc pentru consola dintr-o franciza care s-a nascut si a crescut pe PC, am preferat sa mai astept cateva luni pentru a beneficia de versiunea pentru PC.
Asa ca nu pot sa va spun care sunt diferentele si daca versiunea pentru PC este mai buna sau mai proasta decat cea pentru Xbox sau PS2, dar ceea ce pot sa va spun este ca GTA San Andreas este unul dintre cele mai bune jocuri pe care le-a vazut vreodata PC-ul.
Lasand deoparte subiectul jocului care a starnit deja mult prea multe discutii este mult mai important ce au realizat din punct de vedere tehnic cei de la Rockstar.

Luminile orasului in versiunea GTA

Primul lucru cu care te surprinde GTA San Andreas este dimensiunea impresionanta a universului in care Carl Johnson aka CJ va trebui sa faca fata confruntarilor dintr-o viata de gangster. Daca traiati cu impresia ca GTA San Andreas va fi continuare a lui GTA III sau a lui Vice City, dupa primele momente petrecute in joc veti constata ca mai degraba ca titlurile anterioare par mai degraba niste versiuni beta, fata de ce propune Rockstar de data aceasta.
Cele trei orase care formeaza universul GTA San Andreas, Los Santos [ sud-est] , Las Ventura [ nord-est] si San Fierro [ sud-vest] sunt fiecare dintre ele mai mari decat celebrul Liberty City si aceasta este numai una dintre ideile de la Rockstar care face ca San Andreas sa isi depaseasca predecesorii. Evident, cu cat mai mare este universul in care Carl Johnson va fi nevoit sa se descurce cu atat vor apare noi misiuni si noi provocari.

[ click on the map to see it full ]

In plus, daca GTA Vice City ne-a obisnuit si cu alte vehicule in afara de masini, in GTA San Andreas totul de la bicicleta pana la elicoptere poate fi folosit pentru ca eroul principla sa isi impuna suprematia asupra orasului. Desi grafica poate fi considerata un pic demodata, si de altfel acesta este unul dintre singurele reprosuri care i se pot aduce jocului, parerea mea este ca e de preferat ca jocul sa functioneze rapid, sa nu fie grevat de timpi de incarcare inutili uneori si totul sa fie in favoarea derularii povestii. Chiar si grafica aceasta demodata, Rockstar s-a descurcat sa creeze niste peisaje care iti taie rasuflarea, preferand sa mizeze in loc de acuratetea detaliilor pe culori subtile, pe recrearea parodica a unor locatii vestite din Los Angeles, Las Vegas sau San Francisco. Daca v-ati obisnuit sa va jucati HL2 sau WoW la rezolutii imense, la care fiecare detaliu sa se vada excelent atunci GTA San Andreas s-ar putea sa fie o dezamagire, dar in acelasi timp nu veti avea nevoie de configuratii hardware super abracadabrante pentru ca CJ sa fie capabil sa fuga de punctul A la punctul B.

Ladies and gentlemans, meet Carl Johnson

O alta modificare esentiala este personajul. Daca pana acum seria GTA
miza pe masculi feroce de culoare alba si cu ceva influente italiene (uneori), de data aceasta San Andresa propune o imersiune un universal unui erou afro-american, CJ. De aici apr o multime de consecinte de la tovarasii de banda ai acestuia si pana la limbajul colorat. Dupa numai cateva ore de joc duritatile de limbaj si stilul de a vorbi al negrilor va vor intra in sange si in plus spaniola din joc este delicioasa.

Probabil ca deja stiti cam care este povestea lui CJ asa ca nu voi mai intra in detalii despre actiune , ci mai degraba ma voi opri asupra optiunilor pe care le are acesta in marele oras. De la aspectul hainelor si numarul tatuajelor pana la tunsoare si bling bling-uri totul poate fi controlat in ceea ce priveste aspectul lui CJ, care mai trebuie de altfel sa si manance si sa traga de fiare la sala pentru a se mentine in forma.
Rockstar a decis ca timpurile super eroilor au trecut si ca numai practica te transforma in maestru asa ca daca vrei sa aveti un erou care sa bata tot, sa conduca la fel ca un pilot de curse si sa traga la fel de bine ca un asasin platit atunci trebuie sa exersati.
Si lucrurile nu se opresc aici pentru ca CJ va evolua aproape la fel ca un erou din RPG-uri. Rezolvi o misiune, descurci o afacere incalcita in favoarea tovarasilor tai, tragi de fiare la sala si nimeresti ceva inamici din prima mai capeti niste respect, niste stamina si tot felul de chestii.
Misiunile pe care va trebui sa le indeplineasca CJ se pot imparti in doua categorii majore : cele care au legatura cu actiunea principala si cele care nu.
Data fiind imensitatea orasului intotdeauna se vor gasi tot felul de lucruri de facut ceea ce nu face decat sa transforme GTA San Andreas intr-un joc in care va puteti petrece zile intregi ca si cum v-ati afla intr-adevar intr-un oras real.
Cea mai mare noutate este ca CJ stie sa inoate ceea ce evident deschide o noua perspectiva asupra unor misiuni si modul de rezolvare a acestora.
De remarcat este ca spre deosebire de misiunile din titlurile anterioare ale francizei GTA de data aceasta in GTA San Andreas totul este mult mai clar si obiectivele sunt prezentate mult mai in detaliu, ceea ce simplifica oarecum misiunile. Cu toate acestea GTA San Andreas nu este un joc simplu si pe masura ce povestea avanseaza si misiunile se complica. Unele dintre ele seamana destul de mult cu unele din titlurile anterioare si chiar vor apare anumite personaje din acestea, ceea ce probabil ii va incanta pe fanii seriei, care vor avea sentimentul ca lucrurile se leaga totusi.
In acelasi timp ceea ce ii se poate reprosa lui GTA San Andreas este faptul ca misiunile sunt mai putin concentrate.

Radioul care face toti banii

Nu stiu cum ar fi GTA fara muzica, dar nici nu vreau sa imi inchipui pentru ca cel putin pentru San Andreas, cei de la Rockstar au reusit sa faca cele mai bune statii de radio posibile. Mult mai variate si mai numeroase ca in Vice City posturile de radio contibuie din pline la recrearea atmosferei de anii ’90 pe care o propune jocul.
In afara de faptul ca oricum posturile de radio acopera toate gusturile, dacat totusi sunteti nemultumiti de oferta din San Andreas puteti sa va creati propriul post de radio din MP3-urile proprietate personala. Si daca radioul te face sa te simti ca in anii ’90, la aceeasi senzatie contribuie si hainele personajelor si decorurile din oras.
Adevarul este ca desi si despre actiunea jocului in sine nu se poate vorbi decat la superlativ, ceea ce te lasa cu adevarat cu gura cascata este efortul pe care cei de la Rockstar l-au investit in oferi un oras in care iti vine sa te plimbi fara nici o tinta si adevarul este ca primele 3-4 ore din joc le-am petrecut pur si simplu plimbandu-ma aiurea si admirand peisajele.

Si GTA San Andreas nu se poate plange deloc de autenticitate. Nu stiu daca sunt foarte multe jocuri in care sa dai peste personaje care se plimba cu joint-ul in mana si care la fiecare trei cuvinte mai baga si un “motherfucker” si o injuratura. Dintre jocurile din aceeasi categoria numai Mafia a reusit sa redea la fel de bine o anumita perioada si sa recreeze un univers care sa iti dea impresia ca chiar ai fost acolo.

Un joc care nu trebuie ratat

Fie ca sunteti sau nu adeptii jocurilor de genul GTA, GTA San Andreas este o experienta care nu trebuie ratata. Jocul nu este perfect in cele mai mici amanunte, dar adevarul este ca pana la urma nu poti sa nu il indragesti. Fiecare detaliu, fiecare misiune sunt concepute in asa fel incat sa devii dependent si chiar daca va fi prima oara cand veti pune mana pe un titlu cu GTA in fata este imposibil sa nu incercati sa il terminati sau cel putin sa vedeti cat mai mult din ceea ce i se intampla lui CJ. Nu stiu ce va mai reusi Rockstar sa inventeze ca sa surclaseze GTA San Andreas, dar acest joc va face cu siguranta istorie. Si daca GTA III a fost cel mai vandut joc al tuturor timpurilor pozitia sa este deja serios amenintata.

Grafica: 9
Coloana sonora: 10
Gameplay: 10
Concept: 10
Impresie generala: 10
p.s. : Cam asta e senzatia oferita de joc in mare parte :

Last day in exile

Hai noroc  !

Stau si numar orele pana cand o sa evadez din nou in Padurea Cibernetica impreuna cu ursoaica mea si tzompilatoru` meu. Am ramas surprins de necesitatile mele pt a supravietui…aparent Ursu` Gamer nu e urs daca nu are nicotina, ursoaica lui si WoW ! La capitolu` nicotina nu am avut mari probleme…iar cu ursoaica am mai schimbat oares`ce replici prin intermediul porumbeilor voiajori , dar doza de Blizz nu mi`a fost livrata.iar chestia asta mi`a zburlit coama destul de urat.

Slava gigahertzului ca maine o sa  zburd prin minunata mea Padure Cibernetica liber , calare pe chargeru` meu de 60 alaturi de alte personaje cibernetice ! Bineinteles dupa ce ling un fagure cu {  a se citi de pe }  ursoaica mea  !

Hai noroc !

Sal`tare din padurea cibernetica dragii ursului ! Bine v`am gasit ! Eu sunt Ursu` gamer , probabil singuru` din padurea asta SF-ista , si m`am gandit ca ar fi bine sa imi impartasesc cu restu` lumii minunatele`mi  experientze . Sper sa o sa va placa ce o sa cititi pe aici , poate unii dintre voi vor dori sa imi devina colegi de padure, cine stie ?

Inchei aici momentan , o sa revin cat mai curand cu o postare !

La mai mare !